Cupa Conpet
Ploiesti 20.10.2008
32 de km, frumoasa tura, am ratacit putin spre final...dar a fost ok
eu Loc 3 dar cu ratacit adica scurtat tura,, :D
Sis loc 4, chiar a venit pe tura buna!
Adi a facut vreo 70 de km din cauza buclelor prin vie...dar a fost un antrenament bun! si o placere sa-i revad pe toti cei care vin la concursurile de MTB. Si chiar au fost multi si la Ploiesti, desi nu prea e munte....
Si Costica a facut poze!
MPC alergat de mine - 2008
La maraton in Piatra Craiului
de Cornelia David, aparut in HotNews.ro
Sâmbătă, 11 octombrie 2008, 12:02 Sport Alte sporturi
Este
unul dintre cei mai frumosi munti din Romania, iar pentru a-l parcurge
la pas e nevoie de cel putin o zi. Insa sunt oameni, indragostiti de
Piatra Craiului, care prefera faca miscare si sa fie aproape de munte...
alergind. Sunt inca putini, dar acest lucru nu conteaza daca este facut
cu pasiune.
"E dimineata
zori de zi / Uite pleaca dracii mii, / E dimineata zori de zi / Se
coboara ingerii / Hei, hei, hei zei peste zei / Hei, hei , hei soare
scantei".Melodia formatiei Phoenix incinge atmosfera si e fredonata de
mai toti alergatorii care se pregatesc de start. In sfarsit se aude:
10,9,8..3, 2, 1 Start. Gata, a inceput a treia editie a maratonului
Piatra Craiului, cea mai importanta competitie de acest gen din Romania.
E simbata, 4 octombrie, in Zarnesti, linga poalele Pietrei Craiului. Cu
o zi inainte, la Casa de Cultura din localitate s-a facut validarea
inscrierii. A venit neasteptat de multa lume pentru un maraton de
alergare, se sta la rand, lumea este vesela, vorbesc cu totii, povestind
vrute si nevrute, unii au participat si la editiile anterioare, altii
sunt pentru prima data, cu totii au emotii si ii auzi discutind despre
portiunile mai grele ale traseului.Acesta nu este deloc usor, are 41 de
km lungime, 2150m diferenta de nivel, cu doua urcari mari. Dupa plecarea
din centrul Zarnestiului, alergatorii incep sa urce spre satele de la
poalele masivului Piatra Craiului, apoi se merge spre punctul numit „La
Table”, poiana Lespezi si urcarea spre Saua Funduri, cel mai inalt punct
atins, cu altitudine de 1890m. In fine, urmeaza izbavitoare o coborare
pe Valea Urzicii, pe la Marele Grohotis, spre cabana Plaiul Foii. Insa
de aici incolo urmeaza cea mai solicitanta portiune de traseu, urcarea
spre refugiul Diana, apoi coborare pe la Coltii Chiliilor pana spre
Zarnesti. Maratonul Piatra Craiului este cea mai importanta cursa de
alergare montana pe distante lungi din Romania, ajunsa abia la a editia a
treia. In ciuda faptului ca romanii nu sunt foarte amatori de miscare,
anul acesta numaraul participantilor a fost de 163, de trei ori mai
multi fata de prima editie. In alte tari precum Italia, Franta, Austria
exista foarte multe competitii de acest gen, cu numar mare de
alergatori, insa pentru Romania este un numar remarcabil de participanti
stiind ca alergarea si conceptul de maraton sunt asa de putin
promovate.
Desi am participat la toate editiile acestui concurs,
raman surprinsa de fiecare data de frumusetile Pietrei Craiului.
Niciodata toamna nu e aici la fel: mereu poti fi surprins de culoarea
padurii, de creasta valurita a Pietrei Craiului, de concurentii pe care
ii vezi in fata sau in spate, mai aproape sau dimpotriva undeva departe.
La start, uiti de fiecare data cite greutati ai de infruntat si nu te
gindesti decit la lucrurile frumoase care te asteapta, la nerabdarea de a
te intrece pe tine. Iar din acest punct de vedere, in acest an, fiecare
concurent a reusit sa se auto-depaseasca, nu numai pentru ca au
terminat o cursa extrem de grea ci si pentru faptul ca multi au realizat
timpi mai buni decit in anii precedenti. Dar ce iti trebuie ca sa te
pregatesti pentru un asemenea maraton? Intai de toate vointa, apoi o
pereche de incaltari de alergare dar mai ales antrenament. Mai mult sau
mai putin, dupa cit poate fiecare, deoarece ca participant poti alerga
pina in punctele intermediare, care sunt dupa 8km, 15km sau 20km dupa
start.
Chiar daca nu ajungi la finisul din Zarnesti, sigur experienta
alergarii te va schimba in bine si cu certitudine vei incepe sa te
gindesti doar...cat de mult timp mai este pana la editia viitoare!
Concursul a fost Organizat de Asociatia Sport & Natura Piatra Craiului, in colaborare cu SPONSER Sport Food si Primaria Zarnesti. Competitia este deschisa oricarui iubitor al muntelui si al miscarii in aer liber. In acest an castigatorii au fost Adrian Bostan, 24 ani, Sibiu si Andreea Dan, 37 ani, Zarnesti.
Ultimul concurent a fost Axenta Marcel si a sosit
in Zarnesti dupa aproximativ 10h, dar a spus ca revine si anul viitor
si va incerca sa predea lanterna altui participant. Cel mai in varsta
participant a fost si in acest an domnul Cristian Chiurlea, 69 de ani,
care a participat pentru a doua oara la acest concurs. De remarcat a
fost si prezenta Evei Tofalvi, sportiva de performanta, practicanta de
ski biatlon.
Clasamentul complet si poze de la Maraton Piatra Craiului: www.maratonpiatracraiului.blogspot.com
de Cornelia David, aparut in HotNews.ro
Sâmbătă, 11 octombrie 2008, 12:02 Sport Alte sporturi
Este
unul dintre cei mai frumosi munti din Romania, iar pentru a-l parcurge
la pas e nevoie de cel putin o zi. Insa sunt oameni, indragostiti de
Piatra Craiului, care prefera faca miscare si sa fie aproape de munte...
alergind. Sunt inca putini, dar acest lucru nu conteaza daca este facut
cu pasiune.
Anul acesta, la a treia editie a Maratonului Piatra
Craiului au participat peste 160 de alergatori care au reusit sa
termine, in fuga, un traseu montan de o rara frumusete.
Concursul a fost Organizat de Asociatia Sport & Natura Piatra Craiului, in colaborare cu SPONSER Sport Food si Primaria Zarnesti. Competitia este deschisa oricarui iubitor al muntelui si al miscarii in aer liber. In acest an castigatorii au fost Adrian Bostan, 24 ani, Sibiu si Andreea Dan, 37 ani, Zarnesti.
Clasamentul complet si poze de la Maraton Piatra Craiului: www.maratonpiatracraiului.blogspot.com
MTB Geiger Sibiu 2008
Mountain Bike in Romania
A fost Geiger Mountain Bike Challenge,
urmeaza Maros MTB Marathon!!!
Sfarsit de vara la Sibiu, 31 august, festival medieval, dar in primul rand pentru mine si pentru foarte multi pasionati ai mountain bikeului a insemnat un eveniment extraordinar, unul din cele mai asteptate concursuri off-road de bicicleta.
Mountain bikeul la noi in tara a inceput sa se dezvolte foarte mult si sunt din ce in ce mai multe concursuri de acest gen.
Anuntat inca de la sfarsitul anului 2007, concursul a fost foarte bine pregatit de cei de la Clubul de Ciclism si Triatlon, au fost publicate toate informatiile necesare: harta, profil traseu, plus posibilitatea de inscriere on-line.
Au luat startul 222 de participanti, atat elite cat si amatori, organizatorii declara ca este un record pentru competitiile de acest gen din Romania.
Au fost 2 trasee: unul scurt de 45 de km si unul lung de 92 de km, eu am ales sa particip la traseul lung. Nu este primul concurs de mountain bike, stiu cat de greu este acum imi fac griji pentru ca am impresia ca nu m-am antrenat cat trebuie, anul acesta este pentru prima data cand particip.
Startul a fost la ora 10 de la Camping Dumbrava, a inceput direct prin padure, un drum forestier ce duce spre Cisnadie, imbulzeala mare la start, nu ma grabesc si nici nu incerc sa fortez, ii las pe cei mai buni sa treaca si merg in ritmul meu, vremea este perfecta. Ma depasesc multi concurenti dar nu foarte multe fete. Sunt mult mai multi baieti la aceste concursuri decat fete, stiu ca trebuie sa concurez cu baieti si de fiecare data cand ii prind din urma capat incredere. Ma ajuta foarte mult profilul cursei pe care mi l-am atasat de ghidon, ma uit permanent pe el si imi dau seama ce urmeaza si unde sunt. Ajung la primul punct de alimentare, ma opresc mananc o banana, stiu ca urmeaza o urcare destul de lunga pana pe varful Magura.
Aceasta urcare, mi-am dat seama ca a fost una din partile de traseu cele mai usoare desi initial imi faceam griji, este o zona extraordinara, printr-o padure foarte deasa si intunecata; urci aproape fara sa te dai jos de pe bicicleta, imi pare destul de tehnica, unele portiuni sunt chiar inguste. Nu stiu cum reusesc dar tot timpul pe urcare incep sa prind din urma pe foarte multi concurenti, cel mai mult ma bucur ca depasesc si 2 fete.
Inainte de varf a fost o portiune de impins bicicleta, cum s-a terminat padurea a inceput sa se simta si caldura, ma bucur ca au trecut primele ore de concurs. Dupa urcare stiu ca vine si coborare, tot timpul am emotii si nu merg foarte tare pe coborare, ma depasesc cativa concurenti dar adrenalina concursului imi da mai mult elan si nu vreu sa pierd foarte mult timp. Dupa coborarea de pe varful Magura traseele se despart, la intersectie ma gandesc sa merg inainte?? un concurent desi cu numar pentru traseul lung renunta si merge pe cel scurt dar eu sunt incapatanata si fac ce mi-am propus; nu stiam in ce m-am avantat.
Creasta Cindrel, minunat peisaj, pasune alpina, soare cat cuprinde si cativa nori pufosi cat sa imi zic ce poze extraordinare ar fi iesit!!! E foarte greu acum nu ma asteptam, in fata cateva urcari precum un zid, imping la bicicleta si ma consolez cu ideea ca toti concurentii au facut acelasi lucru; nu mai vad pe nimeni nici in fata nici in spate. Imping din greu, mai urc si pe ea dar pentru putin timp, o coborare foarte abrupta si iar la deal pe langa ea, zic gata e ultimul urcus dar nu este asa, nu se termina repede.......capul in pamant si inainte....ma uit la kilometraj, sunt uimita!!!42 de km doar in peste 3h...ce va mai urma oare???? Ajung si la punctul de alimentare 3, mi-e foame rau, am mai mancat eu cateva geluri si batoane energizante dar ma opresc si mananc ceva si de aici, oferta este mare.
Ajung si in Paltinis, este timp limita aici, aflu ca m-am incadrat, gandesc ca de aici e mai usor, pe profil vad ca urmeaza mai multa cborare. O prima portiune este chiar pe partia de la Paltinis, partea finala pana la telescaun, apoi nu stiu incotro mergem, un drum forestier in coborare, urmaresc panglicile, cam multi bolovani, nu indraznesc sa dau drumu la frane, cobor prea incet imi zic, fir-ar sa fie nici macar pe coborare nu recuperez.
Si iar urcam, acum am un concurent langa mine, imi da putere concurenta, stau pe bicicleta dar ma gandesc ca in orice alta situatie as fi renuntat, apoi o alta coborare, asa ceva nu se poate......ce o mai fi si asta, parca o albie de rau, pietre, bolovani in cale, nici vorba sa stau prea mult pe bicicleta, e mult prea tehnica pentru mine, stiu sigur ca ceilalti concurenti nu prea s-au dat jos. Incredibil este ca mai prind cativa baieti din spate, iar creste adrenalina!!!
Apoi urcam, iar coboram, deja 8h, raman uimita si admir peisaju aproape in culorile apusului, multi km nu mai sunt..., din ultimul punct de alimentare traseul s-a schimbat putin, foarte mult nu mai avem, urmeaza numai coborare.
Nu stiu cum sa reactionez la finish, sunt pe locul 2, medalie, premiu, diploma....nu mai am putere sa ma bucur de acestea, sunt fericita ca nu am renuntat, de ce trebuie intotdeauna ca lucrurile cele mai frumoase sa fie chiar atat de grele?
A fost prea tehnic pentru un amator neantrenat dar a fost prea frumos sa nu vreau sa revin in fiecare an!
Au fost premiati primii 3 sportivi separati pe categorii: elite si amatori, masculin si feminin si multe categorii de varste. Cel mai bun ciclist in cursa de 92km a fost Tudor Oprea (categoria elite) de la Clubul de Ciclism si Triatlon, a terminat concursul in 5h38, urmat de Logigan Lucian si Rosioru Daniel. Cea mai buna fata a fost Emese Fodor, a terminat traseul lung in 8h07.
Clasament complet aici: http://www.ciclism.ro/maraton/
Urmatorul concurs de mountain bike va fi la Cluj – Maros MTB Marathon in data de 28 septembrie, startul va fi de langa Motel Gilau, este cea de-a II- a editie a acestui concurs.
Citesc pe siteul competitiei ca organizatorii au ales o locatie complet noua, au pregatit doua trasee deosebite, 50 de km si 78 de km, paduri, pasuni, drumuri forestiere animate de frunzele multicolore de toamna, muntii Gilau par cadrul perfect pentru un weekend pe final de septembrie.
Abia astept!
A fost Geiger Mountain Bike Challenge,
urmeaza Maros MTB Marathon!!!
Sfarsit de vara la Sibiu, 31 august, festival medieval, dar in primul rand pentru mine si pentru foarte multi pasionati ai mountain bikeului a insemnat un eveniment extraordinar, unul din cele mai asteptate concursuri off-road de bicicleta.
Mountain bikeul la noi in tara a inceput sa se dezvolte foarte mult si sunt din ce in ce mai multe concursuri de acest gen.
Anuntat inca de la sfarsitul anului 2007, concursul a fost foarte bine pregatit de cei de la Clubul de Ciclism si Triatlon, au fost publicate toate informatiile necesare: harta, profil traseu, plus posibilitatea de inscriere on-line.
Au luat startul 222 de participanti, atat elite cat si amatori, organizatorii declara ca este un record pentru competitiile de acest gen din Romania.
Au fost 2 trasee: unul scurt de 45 de km si unul lung de 92 de km, eu am ales sa particip la traseul lung. Nu este primul concurs de mountain bike, stiu cat de greu este acum imi fac griji pentru ca am impresia ca nu m-am antrenat cat trebuie, anul acesta este pentru prima data cand particip.
Startul a fost la ora 10 de la Camping Dumbrava, a inceput direct prin padure, un drum forestier ce duce spre Cisnadie, imbulzeala mare la start, nu ma grabesc si nici nu incerc sa fortez, ii las pe cei mai buni sa treaca si merg in ritmul meu, vremea este perfecta. Ma depasesc multi concurenti dar nu foarte multe fete. Sunt mult mai multi baieti la aceste concursuri decat fete, stiu ca trebuie sa concurez cu baieti si de fiecare data cand ii prind din urma capat incredere. Ma ajuta foarte mult profilul cursei pe care mi l-am atasat de ghidon, ma uit permanent pe el si imi dau seama ce urmeaza si unde sunt. Ajung la primul punct de alimentare, ma opresc mananc o banana, stiu ca urmeaza o urcare destul de lunga pana pe varful Magura.
Aceasta urcare, mi-am dat seama ca a fost una din partile de traseu cele mai usoare desi initial imi faceam griji, este o zona extraordinara, printr-o padure foarte deasa si intunecata; urci aproape fara sa te dai jos de pe bicicleta, imi pare destul de tehnica, unele portiuni sunt chiar inguste. Nu stiu cum reusesc dar tot timpul pe urcare incep sa prind din urma pe foarte multi concurenti, cel mai mult ma bucur ca depasesc si 2 fete.
Inainte de varf a fost o portiune de impins bicicleta, cum s-a terminat padurea a inceput sa se simta si caldura, ma bucur ca au trecut primele ore de concurs. Dupa urcare stiu ca vine si coborare, tot timpul am emotii si nu merg foarte tare pe coborare, ma depasesc cativa concurenti dar adrenalina concursului imi da mai mult elan si nu vreu sa pierd foarte mult timp. Dupa coborarea de pe varful Magura traseele se despart, la intersectie ma gandesc sa merg inainte?? un concurent desi cu numar pentru traseul lung renunta si merge pe cel scurt dar eu sunt incapatanata si fac ce mi-am propus; nu stiam in ce m-am avantat.
Creasta Cindrel, minunat peisaj, pasune alpina, soare cat cuprinde si cativa nori pufosi cat sa imi zic ce poze extraordinare ar fi iesit!!! E foarte greu acum nu ma asteptam, in fata cateva urcari precum un zid, imping la bicicleta si ma consolez cu ideea ca toti concurentii au facut acelasi lucru; nu mai vad pe nimeni nici in fata nici in spate. Imping din greu, mai urc si pe ea dar pentru putin timp, o coborare foarte abrupta si iar la deal pe langa ea, zic gata e ultimul urcus dar nu este asa, nu se termina repede.......capul in pamant si inainte....ma uit la kilometraj, sunt uimita!!!42 de km doar in peste 3h...ce va mai urma oare???? Ajung si la punctul de alimentare 3, mi-e foame rau, am mai mancat eu cateva geluri si batoane energizante dar ma opresc si mananc ceva si de aici, oferta este mare.
Ajung si in Paltinis, este timp limita aici, aflu ca m-am incadrat, gandesc ca de aici e mai usor, pe profil vad ca urmeaza mai multa cborare. O prima portiune este chiar pe partia de la Paltinis, partea finala pana la telescaun, apoi nu stiu incotro mergem, un drum forestier in coborare, urmaresc panglicile, cam multi bolovani, nu indraznesc sa dau drumu la frane, cobor prea incet imi zic, fir-ar sa fie nici macar pe coborare nu recuperez.
Si iar urcam, acum am un concurent langa mine, imi da putere concurenta, stau pe bicicleta dar ma gandesc ca in orice alta situatie as fi renuntat, apoi o alta coborare, asa ceva nu se poate......ce o mai fi si asta, parca o albie de rau, pietre, bolovani in cale, nici vorba sa stau prea mult pe bicicleta, e mult prea tehnica pentru mine, stiu sigur ca ceilalti concurenti nu prea s-au dat jos. Incredibil este ca mai prind cativa baieti din spate, iar creste adrenalina!!!
Apoi urcam, iar coboram, deja 8h, raman uimita si admir peisaju aproape in culorile apusului, multi km nu mai sunt..., din ultimul punct de alimentare traseul s-a schimbat putin, foarte mult nu mai avem, urmeaza numai coborare.
Nu stiu cum sa reactionez la finish, sunt pe locul 2, medalie, premiu, diploma....nu mai am putere sa ma bucur de acestea, sunt fericita ca nu am renuntat, de ce trebuie intotdeauna ca lucrurile cele mai frumoase sa fie chiar atat de grele?
A fost prea tehnic pentru un amator neantrenat dar a fost prea frumos sa nu vreau sa revin in fiecare an!
Au fost premiati primii 3 sportivi separati pe categorii: elite si amatori, masculin si feminin si multe categorii de varste. Cel mai bun ciclist in cursa de 92km a fost Tudor Oprea (categoria elite) de la Clubul de Ciclism si Triatlon, a terminat concursul in 5h38, urmat de Logigan Lucian si Rosioru Daniel. Cea mai buna fata a fost Emese Fodor, a terminat traseul lung in 8h07.
Clasament complet aici: http://www.ciclism.ro/maraton/
Urmatorul concurs de mountain bike va fi la Cluj – Maros MTB Marathon in data de 28 septembrie, startul va fi de langa Motel Gilau, este cea de-a II- a editie a acestui concurs.
Citesc pe siteul competitiei ca organizatorii au ales o locatie complet noua, au pregatit doua trasee deosebite, 50 de km si 78 de km, paduri, pasuni, drumuri forestiere animate de frunzele multicolore de toamna, muntii Gilau par cadrul perfect pentru un weekend pe final de septembrie.
Abia astept!
Carpathian Adventure 2008
Carpathian Adventure 2008
Piatra Craiului, Iezer, Fagaras
In perioada 6-10 august 2008 a avut loc cea de-a opta editie a concursului Carpathian Adventure. Locatia aleasa de organizatori pentru Tabara de baza a fost La Plaiul Foii. Probele de aventura precum mers pe munte, mountain bike, speologie, tiroliana, rapel au fost in muntii Piatra Craiului, Iezer si Fagaras.
6 august 2008, emotii, forfota, 41 de echipe se pregatesc sa ia startul in cea mai asteptata competitie de aventura din Romania. Are loc sedinta tehnica, este ziua dinaintea concursului cand se dezvaluie traseul, sunt capitanul echipei, particip la sedinta si sunt atenta la tot ceea ce se discuta, primim hartile si aflam ultimele detalii inainte de start.
Pentru mine este a 4 a oara consecutiv cand particip la aceasta competitie, anii trecuti am participat cu echipa Diamir, in acest an merg cu echipa VERTICAL (Suzi, Corina, Cornelia si Corin), suntem prima echipa formata din 3 fete si un baiat care ia startul la acest concurs.
Echipa trebuie sa fie mixta si sa aiba in compenenta 4 persoane.
Sa poti sa faci parte dintr-o echipa trebuie sa fi foarte bine pregatit fizic si psihic, sa stii ce inseamna sa faci fata situatilor dificile care pot aparea, si nu in ultimul rand sa ai incredere in coechipierii tai.
START: Dispar incet, incet emotiile, astept sa treaca o vreme sa ne integram in echipa sa fim uniti si prezenti cu gandul doar la competitia in care ne-am aventurat. Stim ca este un traseu foarte lung de treking, peste 90 de km, nu incepem cursa intr-un ritm foarte rapid chiar daca alte echipe au inceput deja sa alerge, urcam spre refugiul Diana, apoi pe Brana Caprelor ajungem in creasta, vremea este superba. Se vad echipe pe toata creasta, este incredibil cat de repede o parcurgem, nici nu imi dau seama cand ajungem la Vf. Ascutit, trecem de Timbale, ajungem si in Vf. La Om, deja aici suntem cu peste 30 de min in spatele primelor echipe. Urmeaza creasta sudica, nu facem pauza, mancam din mers, apa nu prea mai avem dar stiu ca vom gasi pe muchia Tamas.
Ne indreptam spre Masivul Fagaras. Echipele sunt ma rasfirate acum, poteca pe muchia Tamas nu este foarte vizibila, copaci cazuti, marcaj foarte vechi, pierdem poteca dar revenim, ne ajuta si indicatiile unui cioban. Aproape de ora 20:00 ajungem la CP 6 in Curmatura Comisului – Masivul Fagaras, pe primul loc in acest moment erau cei de la Fox Terrierii, dar lupta este stransa, Grind si Ozon sunt doar la cateva minute diferenta in spatele primului loc.
Parcurgem o mica parte din creasta Fagarasului, se lasa noapte si frig, ne indreptam spre Saua Bratilei de unde trebuie sa prindem muchia spre Masivul Iezer. Vremea se strica putin apare o ceata deasa si cu greu gasim intrarea spre masivul Iezer, marcajul nu se vede, mergem folosind busola si harta.
Suntem impreuna cu echipa Hoinarii, intalnim 3 echipe care s-au oprit sa doarma, trecem de ei si mergem in continuare.
E greu sa te orientezi pe o asemenea ceata si mai ales in noapte, la ora 3 decidem sa dormim putin, foliile de supravietuire sunt excelente.
In Curmatura Oticului ajungem in jurul orei 8 dimineata, aflam ca primele echipe au trecut aici aproape pe lumina, in jurul orei 22:00. Urmeaza urcarea pe Vf. Rosu; urcam incet, inca nu ne-am intrat in ritm, inca e ceata si nu se vede nimic in fata, nici nu vad unde se termina urcusul, de 3-4 ori zic gata suntem sus dar nu este asa.
De pe Vf. Rosu prindem creasta masivului Iezer spre varful Papusa, se ridica si ceata, in departare in fata ii zarim pe cei de la echipa Millet, aproape de noi Hoinarii iar mai in spate echipa Truly. Suntem pentru prima data in Iezer, e frumos, stane, intalnim si o herghelie, nu avem foarte mult timp sa admiram peisajul, ne gandim pe unde sa coboram in Valea Dambovitei. Ocolim varful Papusa si decidem sa coboram pe muchia Cascoe. O coborare foarte lunga, nu ne asteptam, speram sa terminam pana in pranz proba de treking dar nu este asa. Din Valea Dambovitei urcam spre Curmatura Foii, nu mai avem foarte mult dar ratacim si aici putin traseul, mai pierdem o ora. In Plaiul Foii ajungem la ora 20:00, tarziu, nu mai putem pleca in tura de bicicleta pentru ca proba de pluta sau probele de coarda se pot face doar intre orele 5.00-21.00. Dormim si decidem sa plecam la ora 2 in noapte cu bicicletele. Suntem multe echipe in tabara de baza gata sa plece in proba de mountain bike, putem pleca in oricare sens, traseul nu pare lung; alegem ruta in sensul Plaiul Foii-Rudarita-Lac Pecineagu (proba de pluta), Dambovicioara, Cheile Brusturet, La Table, Prapastiile Zarnestiului, Plaiul Foii. Gasim usor traseul chiar si pe noapte, impingem putin la biciclete pe urcarea de la Rudarita spre curmatura Lerescu pentru a cobori spre Lac. Ajungem putin dupa ora 6:00 la pluta, echipa Nomad tocmai intra pe lac.
Construim si noi pluta din te miri ce: 4 cauciucuri, 5 scanduri si 6 sfori. Suntem avertizati de cei de la CP ca avem mult de mers, unele echipe au stat peste 5h pe lac.
1, 2, 3, 4,.... 1, 2, 3, 4 cu greu tinem ritmul la vaslit, aproape 2 h dus si trebuie sa ne mai si intoarcem, nu suntem foarte buni la aceasta proba, apar si de aceasta data neintelegeri intre noi, inevitabil sa nu exista in orice echipa, oboseala si tensiunea concursului ne fac sa reactionam asa, dar conteaza cum reusim sa trecem de aceste situatii si sa mergem mai departe!
Pedalam din nou, este a 3 a zi de concurs, marcam si proba de speologie ca fiind facuta, ne relaxam la proba de rapel si de tiroliana, mai este putin. Am fost a 8-a echipa cand am plecat din Plaiul Foii dar unii au ales sa faca tura in sens invers. Suntem presati de celalalte echipe si nu ne oprim deloc, Suzi face pana, schimbam camera la bicicleta in cea mai mare graba.
Ajungem in Pliaul Foii la ora 16:00, FINISH, locul 6 suntem extrem de fericiti; 58 de ore de concurs, am dormit 6h in total, nu a fost foarte greu traseul comparativ cu cel de anul trecut din Retezat dar a fost spectaculos.
A castigat si in acest an echipa Grind, au reusit sa termine traseul in 43h39’’, practic cand ei terminau concursul noi abia plecam in proba de mountain bike.
Pe locul doi a venit echipa Fox Terrierii; pentru ei proba de pluta a fost cea mai dificila, au
spus ca au prins curenti foarte mari si vantul batea foarte tare - „parca eram la mare, am terminat aceasta proba in 5h34, foarte mult timp, din aceasta cauza a trebuit sa asteptam o noapte intreaga sa facem probele de coarda”
Pe locurile 3, 4 si 5 au fost echipele Ozon, Nomad si Hoinarii; au terminat competitia 14 echipe la avansati si 17 echipe la amatori ( I-Valea Sambetei, II-Talpa Iute, III-Turbionii)
Organizatorii au declarat ca a fost una din cele mai reusite editii, poate si pentru ca nu a plouat, traseul a fost extraordinar!
Prima editie a avut Loc in Muntii Hasmas in 2001, alte aventuri au fost in muntii Apuseni, Retezat, Bucegi, Harghita, Gurghiu, Parang, nu stim ce ne asteapta anul viitor!
Piatra Craiului, Iezer, Fagaras
In perioada 6-10 august 2008 a avut loc cea de-a opta editie a concursului Carpathian Adventure. Locatia aleasa de organizatori pentru Tabara de baza a fost La Plaiul Foii. Probele de aventura precum mers pe munte, mountain bike, speologie, tiroliana, rapel au fost in muntii Piatra Craiului, Iezer si Fagaras.
6 august 2008, emotii, forfota, 41 de echipe se pregatesc sa ia startul in cea mai asteptata competitie de aventura din Romania. Are loc sedinta tehnica, este ziua dinaintea concursului cand se dezvaluie traseul, sunt capitanul echipei, particip la sedinta si sunt atenta la tot ceea ce se discuta, primim hartile si aflam ultimele detalii inainte de start.
Pentru mine este a 4 a oara consecutiv cand particip la aceasta competitie, anii trecuti am participat cu echipa Diamir, in acest an merg cu echipa VERTICAL (Suzi, Corina, Cornelia si Corin), suntem prima echipa formata din 3 fete si un baiat care ia startul la acest concurs.
Echipa trebuie sa fie mixta si sa aiba in compenenta 4 persoane.
Sa poti sa faci parte dintr-o echipa trebuie sa fi foarte bine pregatit fizic si psihic, sa stii ce inseamna sa faci fata situatilor dificile care pot aparea, si nu in ultimul rand sa ai incredere in coechipierii tai.
START: Dispar incet, incet emotiile, astept sa treaca o vreme sa ne integram in echipa sa fim uniti si prezenti cu gandul doar la competitia in care ne-am aventurat. Stim ca este un traseu foarte lung de treking, peste 90 de km, nu incepem cursa intr-un ritm foarte rapid chiar daca alte echipe au inceput deja sa alerge, urcam spre refugiul Diana, apoi pe Brana Caprelor ajungem in creasta, vremea este superba. Se vad echipe pe toata creasta, este incredibil cat de repede o parcurgem, nici nu imi dau seama cand ajungem la Vf. Ascutit, trecem de Timbale, ajungem si in Vf. La Om, deja aici suntem cu peste 30 de min in spatele primelor echipe. Urmeaza creasta sudica, nu facem pauza, mancam din mers, apa nu prea mai avem dar stiu ca vom gasi pe muchia Tamas.
Ne indreptam spre Masivul Fagaras. Echipele sunt ma rasfirate acum, poteca pe muchia Tamas nu este foarte vizibila, copaci cazuti, marcaj foarte vechi, pierdem poteca dar revenim, ne ajuta si indicatiile unui cioban. Aproape de ora 20:00 ajungem la CP 6 in Curmatura Comisului – Masivul Fagaras, pe primul loc in acest moment erau cei de la Fox Terrierii, dar lupta este stransa, Grind si Ozon sunt doar la cateva minute diferenta in spatele primului loc.Parcurgem o mica parte din creasta Fagarasului, se lasa noapte si frig, ne indreptam spre Saua Bratilei de unde trebuie sa prindem muchia spre Masivul Iezer. Vremea se strica putin apare o ceata deasa si cu greu gasim intrarea spre masivul Iezer, marcajul nu se vede, mergem folosind busola si harta.
Suntem impreuna cu echipa Hoinarii, intalnim 3 echipe care s-au oprit sa doarma, trecem de ei si mergem in continuare.E greu sa te orientezi pe o asemenea ceata si mai ales in noapte, la ora 3 decidem sa dormim putin, foliile de supravietuire sunt excelente.
In Curmatura Oticului ajungem in jurul orei 8 dimineata, aflam ca primele echipe au trecut aici aproape pe lumina, in jurul orei 22:00. Urmeaza urcarea pe Vf. Rosu; urcam incet, inca nu ne-am intrat in ritm, inca e ceata si nu se vede nimic in fata, nici nu vad unde se termina urcusul, de 3-4 ori zic gata suntem sus dar nu este asa.
De pe Vf. Rosu prindem creasta masivului Iezer spre varful Papusa, se ridica si ceata, in departare in fata ii zarim pe cei de la echipa Millet, aproape de noi Hoinarii iar mai in spate echipa Truly. Suntem pentru prima data in Iezer, e frumos, stane, intalnim si o herghelie, nu avem foarte mult timp sa admiram peisajul, ne gandim pe unde sa coboram in Valea Dambovitei. Ocolim varful Papusa si decidem sa coboram pe muchia Cascoe. O coborare foarte lunga, nu ne asteptam, speram sa terminam pana in pranz proba de treking dar nu este asa. Din Valea Dambovitei urcam spre Curmatura Foii, nu mai avem foarte mult dar ratacim si aici putin traseul, mai pierdem o ora. In Plaiul Foii ajungem la ora 20:00, tarziu, nu mai putem pleca in tura de bicicleta pentru ca proba de pluta sau probele de coarda se pot face doar intre orele 5.00-21.00. Dormim si decidem sa plecam la ora 2 in noapte cu bicicletele. Suntem multe echipe in tabara de baza gata sa plece in proba de mountain bike, putem pleca in oricare sens, traseul nu pare lung; alegem ruta in sensul Plaiul Foii-Rudarita-Lac Pecineagu (proba de pluta), Dambovicioara, Cheile Brusturet, La Table, Prapastiile Zarnestiului, Plaiul Foii. Gasim usor traseul chiar si pe noapte, impingem putin la biciclete pe urcarea de la Rudarita spre curmatura Lerescu pentru a cobori spre Lac. Ajungem putin dupa ora 6:00 la pluta, echipa Nomad tocmai intra pe lac.
Construim si noi pluta din te miri ce: 4 cauciucuri, 5 scanduri si 6 sfori. Suntem avertizati de cei de la CP ca avem mult de mers, unele echipe au stat peste 5h pe lac.1, 2, 3, 4,.... 1, 2, 3, 4 cu greu tinem ritmul la vaslit, aproape 2 h dus si trebuie sa ne mai si intoarcem, nu suntem foarte buni la aceasta proba, apar si de aceasta data neintelegeri intre noi, inevitabil sa nu exista in orice echipa, oboseala si tensiunea concursului ne fac sa reactionam asa, dar conteaza cum reusim sa trecem de aceste situatii si sa mergem mai departe!
Pedalam din nou, este a 3 a zi de concurs, marcam si proba de speologie ca fiind facuta, ne relaxam la proba de rapel si de tiroliana, mai este putin. Am fost a 8-a echipa cand am plecat din Plaiul Foii dar unii au ales sa faca tura in sens invers. Suntem presati de celalalte echipe si nu ne oprim deloc, Suzi face pana, schimbam camera la bicicleta in cea mai mare graba.
Ajungem in Pliaul Foii la ora 16:00, FINISH, locul 6 suntem extrem de fericiti; 58 de ore de concurs, am dormit 6h in total, nu a fost foarte greu traseul comparativ cu cel de anul trecut din Retezat dar a fost spectaculos.
A castigat si in acest an echipa Grind, au reusit sa termine traseul in 43h39’’, practic cand ei terminau concursul noi abia plecam in proba de mountain bike.Pe locul doi a venit echipa Fox Terrierii; pentru ei proba de pluta a fost cea mai dificila, au
spus ca au prins curenti foarte mari si vantul batea foarte tare - „parca eram la mare, am terminat aceasta proba in 5h34, foarte mult timp, din aceasta cauza a trebuit sa asteptam o noapte intreaga sa facem probele de coarda”Pe locurile 3, 4 si 5 au fost echipele Ozon, Nomad si Hoinarii; au terminat competitia 14 echipe la avansati si 17 echipe la amatori ( I-Valea Sambetei, II-Talpa Iute, III-Turbionii)
Organizatorii au declarat ca a fost una din cele mai reusite editii, poate si pentru ca nu a plouat, traseul a fost extraordinar!
Prima editie a avut Loc in Muntii Hasmas in 2001, alte aventuri au fost in muntii Apuseni, Retezat, Bucegi, Harghita, Gurghiu, Parang, nu stim ce ne asteapta anul viitor!
Carpathian Adventure 2008 echipa VERTICAL
Trail Borgo 2008
Trail Borgo 21km – Italia (Final Borgo - Liguria)
Daca vrei sa imbini turismul cu sportul, concursurile in alta tara sunt cel mai bun lucru pe care il poti alege.
M-am hotarat sa merg de Paste in Italia, zona Genova, dar inainte de a ma decide mi-am cautat un concurs la care sa particip. Am gasit mai multe in zona; printre acestea mi-au atras atentia semimaratonul din Genova si Trail Borgo, 21 km pe carari de munte.
Am ales Trail Borgo. Inscrierea s-a facut prin email (se putea face si telefonic) pana inainte de concurs cu 2 zile. Taxa de participare am achitat-o in dimineata concursului.
Nu stiam prea multe de zona unde se va desfasura concursul, startul s-a dat din Final Borgo, un orasel medieval si foarte turistic la 4km de tarmul marii Ligurice (Finale Ligure).
Concursul se mai numeste si Trail Running Castel Gavone datorita castelului care se afla acolo.
Am plecat in dimineata concursului din Genova spre Finale Ligure cu trenul (aprox 1h).
Ajung in Final Borgo, chiar un orasel minunat, in jurul vechiului zid medieval. Deja s-a format coada la inscriere, ajung sa imi ridic numarul – 60. La inscriere am primit cateva produse traditionale si o harta cu muntii din imprejurimi. (taxa nu a fost deloc mare 15 Euro)
Vad si lista participantilor, sunt multi concurenti, cam 150-160 (200 era numarul maxim); 22, cred sunt fete.
Din harta traseului de concurs nu prea imi dau seama de diferenta de nivel si nici nu pot sa imi iau repere foarte bune, dar nu este asa important pentru mine.
Emotii inainte de concurs, vad concurentii straini, de fapt eu cred ca eram singurul straini printre ei, par pregatiti; decid sa nu iau nimic mai mult in afara de un gel energizant, stiam ca va fi un refresh point..
Start.....
Trasel a fost foarte bine marcat, primul km a fost pe langa zidul cetatii medievale, straduta ingusta pietruita, se cam inghesuie concurentii, nu sunt printre cei din fata dar nici printre ultimii.
S-a urcat inca de l-a inceput dar dupa un km si ceva se intra in padure, se urca mai abrupt, depasesc si eu cativa concurenti, tin minte 3 concurente depasite.
Am impresia ca se urca tot timpul, nu se urca foarte abrupt ceea ce imi permite sa alerg cat de cat.
Punctul de refresh a fost pe la km 8, 9 cred, apa si lamaie, nimic mai mult, dar nu ma supar. A fost putin cam cald in ziua concursului si poate as mai fi baut si mi-as mai fi dorit sa fie inca un refresh point.
M-am simtit destul de bine in timpul cursei, mai ales pe urcare, la coborare, nu stiu de ce simteam o durere sus in abdomen, cumva orientata spre dreapta sub coaste, nu stiu ce sa fi fost.
Pe tot parcursul concursului am avut mereu concurenti in jurul meu, m-a ajutat acest lucru. Mi s-a parut dificil sa parcurg un traseu de semimaraton pe munte fara urcari foarte abrupte dar care mi-au permis sa alerg, e alt gen de oboseala.
Spre final au fost 2 km de poteca de coborare, singletreck au denumit-o ei, foarte interesanti, vegetatie multa, poteca ingusta, cu greu reuseai sa depasesti.
Alerg spre finish, e coborare, zaresc zidurile medievale, ma supar ca ma depasesc 2 fete chiar spre final.
Si ceasul s-a oprit la 2h53’’.
Nu-mi amintesc denumirile locurilor prin care am trecut dar stiu ca m-au incantat foarte mult, sigur nu as fi reusit sa ajung acolo daca nu as fi participat la concurs sau sigur mi-ar fi trebuit cu mult mai multe zile.
Cel mai bun timp la baieti 1h43’’, la fete2h05’’, ii admir!
Se face premierea, observ ca primul de la categoria open primeste drept trofeu o macheta foarte mare a unui castel, probabil Castel Gavone. Mi-ar placea sa revin la acest concurs, si de ce sa nu sper ca un baiat din Romania va castiga Castelul.
Finale Ligure si muntii din zona, chiar daca nu sunt foarte mari, sunt a alegere perfecta pentru o vacanta, si munte si mare, trasee excelente si pentru bicicleta, indiferent de ce preferi fie, mountain bike fie cursiera.
Poze aici
Daca vrei sa imbini turismul cu sportul, concursurile in alta tara sunt cel mai bun lucru pe care il poti alege.
M-am hotarat sa merg de Paste in Italia, zona Genova, dar inainte de a ma decide mi-am cautat un concurs la care sa particip. Am gasit mai multe in zona; printre acestea mi-au atras atentia semimaratonul din Genova si Trail Borgo, 21 km pe carari de munte.
Am ales Trail Borgo. Inscrierea s-a facut prin email (se putea face si telefonic) pana inainte de concurs cu 2 zile. Taxa de participare am achitat-o in dimineata concursului.
Nu stiam prea multe de zona unde se va desfasura concursul, startul s-a dat din Final Borgo, un orasel medieval si foarte turistic la 4km de tarmul marii Ligurice (Finale Ligure).
Concursul se mai numeste si Trail Running Castel Gavone datorita castelului care se afla acolo.
Am plecat in dimineata concursului din Genova spre Finale Ligure cu trenul (aprox 1h).
Ajung in Final Borgo, chiar un orasel minunat, in jurul vechiului zid medieval. Deja s-a format coada la inscriere, ajung sa imi ridic numarul – 60. La inscriere am primit cateva produse traditionale si o harta cu muntii din imprejurimi. (taxa nu a fost deloc mare 15 Euro)
Vad si lista participantilor, sunt multi concurenti, cam 150-160 (200 era numarul maxim); 22, cred sunt fete.
Din harta traseului de concurs nu prea imi dau seama de diferenta de nivel si nici nu pot sa imi iau repere foarte bune, dar nu este asa important pentru mine.
Emotii inainte de concurs, vad concurentii straini, de fapt eu cred ca eram singurul straini printre ei, par pregatiti; decid sa nu iau nimic mai mult in afara de un gel energizant, stiam ca va fi un refresh point..
Start.....
Trasel a fost foarte bine marcat, primul km a fost pe langa zidul cetatii medievale, straduta ingusta pietruita, se cam inghesuie concurentii, nu sunt printre cei din fata dar nici printre ultimii.
S-a urcat inca de l-a inceput dar dupa un km si ceva se intra in padure, se urca mai abrupt, depasesc si eu cativa concurenti, tin minte 3 concurente depasite.
Am impresia ca se urca tot timpul, nu se urca foarte abrupt ceea ce imi permite sa alerg cat de cat.
Punctul de refresh a fost pe la km 8, 9 cred, apa si lamaie, nimic mai mult, dar nu ma supar. A fost putin cam cald in ziua concursului si poate as mai fi baut si mi-as mai fi dorit sa fie inca un refresh point.
M-am simtit destul de bine in timpul cursei, mai ales pe urcare, la coborare, nu stiu de ce simteam o durere sus in abdomen, cumva orientata spre dreapta sub coaste, nu stiu ce sa fi fost.
Pe tot parcursul concursului am avut mereu concurenti in jurul meu, m-a ajutat acest lucru. Mi s-a parut dificil sa parcurg un traseu de semimaraton pe munte fara urcari foarte abrupte dar care mi-au permis sa alerg, e alt gen de oboseala.
Spre final au fost 2 km de poteca de coborare, singletreck au denumit-o ei, foarte interesanti, vegetatie multa, poteca ingusta, cu greu reuseai sa depasesti.
Alerg spre finish, e coborare, zaresc zidurile medievale, ma supar ca ma depasesc 2 fete chiar spre final.
Si ceasul s-a oprit la 2h53’’.
Nu-mi amintesc denumirile locurilor prin care am trecut dar stiu ca m-au incantat foarte mult, sigur nu as fi reusit sa ajung acolo daca nu as fi participat la concurs sau sigur mi-ar fi trebuit cu mult mai multe zile.
Cel mai bun timp la baieti 1h43’’, la fete2h05’’, ii admir!
Se face premierea, observ ca primul de la categoria open primeste drept trofeu o macheta foarte mare a unui castel, probabil Castel Gavone. Mi-ar placea sa revin la acest concurs, si de ce sa nu sper ca un baiat din Romania va castiga Castelul.
Finale Ligure si muntii din zona, chiar daca nu sunt foarte mari, sunt a alegere perfecta pentru o vacanta, si munte si mare, trasee excelente si pentru bicicleta, indiferent de ce preferi fie, mountain bike fie cursiera.
Poze aici
Subscribe to:
Posts (Atom)
