Cu drag prietenilor mei!
asa a apus soarele in seara dinainte de a lua startul la Rodopi!
Te-ai trezit vreodata brusc la 3 noaptea doar de frica, de frica nebuna si inima sa iti sara din piept, eu am patit aceasta si nu credeam ca un Ultramaraton mi-ar aduce atata frica, atatea emotii si intrebari. Bineinteles ca acestea le-am simtit doar in saptamana dinainte de concurs, cred ca pana atunci nici nu am vrut sa ma gandesc exact ce inseamna 100 de mile in muntii Rodopi.
Despre Rodopi stiu de foarte multi ani, chiar inainte sa fie un concurs de 100 de mile, cand era doar de 100km, mi-am dorit sa merg la acest concurs si prima oara cand am vazut filmul de prezentare nu ma puteam satura sa il revad si sa vreau sa fiu si eu acolo, film aici
In iulie, imediat dupa Olympus Marathon, m-am decis si m-am inscris la Rodopi 100 mile, normal o mare influenta a avut-o prietenul nostru din Grecia care a fost si la EcoMarathon si care este parte din echipa de organizare a acestui eveniment, Christos Katsanos. Nu am inceput un antrenament special dar am stiut ca toate cursele din vara vor fi si pentru Rodopi; 3 Munti, Marathon 7500, 24h MTB Medias - sa ma obisnuiesc cu un concurs fara echipa :-), Ultra Trail Fagaras cu Mihai, MPC - o cursa perfecta si cu un rezultat de care am fost extrem de multumita chiar cu 2 saptamani inainte de Rodopi, apoi toate turele la munte cu Sis si Adi.....dar parca ce se apropia mai mult cursa eu ma simteam mai slaba, mai multe indoieli, iar pentru a-mi creste increderea cred ca mereu incercam sa rememorez o gramada de concursuri si ture cu prietenii, fiecare zi la munte cu invataturile ei.
Iar prin fata ochilor mi se derulau o gramada de evenimente, timpul prezent era de fapt si trecut si viitor pentru cum fugeau gandurile. Derulez repede'napoi, cum sa nu imi amintesc de Carpathian Adventure 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, in echipa Diamir cu Marc, Dinel si Dorin, sau singura echipa de 3 fete si un baiat - Vertical cu Corina, Suzi si Corin, sau cu Cetatea Brasovului si un grec :-) Alexis, in 2009 la ultima editie la care am participat; sau Adventure Trophy din Polonia in 2007 sau atatea si atatea plimbari la munte, fara nici un concurs.
Primul Carpathia Adventure in Apuseni in 2005, primul concurs, cand am invatat ca prietenia chiar si in concurs e mai presus de orice si nu uit asta niciodata, cand am impartit un loc 1 cu echipa din Slovenia cand am simtit ce inseamna echipa si mai ales cata putere iti da increderea pe care o au ceilalti in tine. Atunci am cunoscut prima data pe cativa dintre cei cu care ma revad cu drag la maratoanele montane de acum - multi se cunosteau intre ei atunci, eu doar am fost fata din echipa Diamir....si imi amintesc de mirarea unora..., dar cel mai mult imi voi aminti de siguranta pe care mi-a dat-o aceasta echipa si de atmosfera din tabara de baza cu povesti nesfarsite, a fost prima "familie" din cadrul unui eveniment in care am intrat!! Era un 2005 cu o vara petrecuta doar la munte in Piatra Craiului, imi amintesc si acum cand am plecat din Zarnesti si o bicicleta cred ca am luat-o de la Luci si Andreea plus o vorba buna stiu sigur!.
De ce sa nu recunoastem toti care am participat la Carpathian Adventure ca a fost un concurs cu o foarte mare influenta si a reusit in anii aceia sa formeze un grup aparte, ne-a facut sa ne indragostim de aventura si de munte, sa experimentam prima oara noptile nedormite, sa urci limitele cat mai sus, sa folosim echipamentul cat mai minimal, bucuria de a ajunge la linia de sosire indiferent de locul obtinut, cateodata nebunia de a vrea sa urci cat mai sus pe podium, bucuria de a fi in echipa potrivita, de a te cunoaste si a-i cunoaste pe cei de langa tine si nu in ultimul rand de a descoperii muntii Carpati!
Fiecare editie CA mi-a ramas in memorie si cred ca daca m-as concentra mi-as aduce aminte o gramada de secvente minunate despre care cu siguranta as povesti iar si iar cu Andreea, Luci, Marc, Sis, Adi, chiar daca le-am mai zis de mii de ori :-), am revazut cateva poze acum si sunt minunate mai ales pentru noi cei care am fost acolo!
Mie toate aceste intamplari imi veneau in cap inainte de Rodopi sa imi dea putere, sa am incredere ca reusesc si nu va fi atat de greu, nu e atat de neagra noaptea pe cat imi imaginam eu, pe cat de pozitiva incercam sa fiu cateodata, tot atat de ingrijorata eram, sa nu imi fac griji? cum as putea?..doar startul stiam ca imi va schimba gandurile si grijile.
Daca nu mi-a fost frica la atatea ture(adica mi-a fost frica mereu...nu cred ca scap de fricile astea :-), asa se zice ca nu iti e frica, cred ca important e sa nu se transforme in panica), daca am reusit de cateva ori sa nu transform gandurile in panica, singura de atatea ori urcand la Sis la cabana, fie zi, fie noapte, cateodata iarna, si aici in Romania sunt animale salbatice, mereu ma gandeam la 7500 si la muntii Bucegi, sigur ma voi descurca si in padurile virgine din Rodopi chiar daca ei anunta ca fiind foarte salbatica zona, cu posibilitatea sa intalnesti urs, cerbi, mistret, asa incercam eu sa imi raspund la o gramada de intrebari......si probabil mi le voi pune iarasi la urmatoarele experiente, dar atunci voi avea ca referinta si primul concurs de 100 de mile de la Rodopi pe langa toate experientele anterioare.....de care abia stept sa imi mai amintesc.
Poate parea ca sunt prea nostalgica, nu cred ca e rau sa fim nostalgici, merita sa ne amintim cat mai des de momente ca acestea, eu chiar nu cred ca sunt intamplatoare experientele acestea si sunt extrem de bucuroasa de norocul pe care l-am avut sa intalnesc asemenea oameni, sa am parte eu de asemenea momente si sa invat atatea de la cei care sunt in jur.
Carpathian Adventure nu mai exista, nu stiu daca se mai tinea daca mai atragea atatia participanti, poate ca da! dar acum ma bucur de noile concursuri si de o chiar mai faina poate atmosfera, pe care am descoperit-o initial acolo, de la alte evenimente mai noi; acum abia astept 3 Munti, Marathon 7500, Ultra trail Fagaras, Maraton Piatra Craiului Salomon si neaparat 100mile in Rodopi. Nu stiu daca pot participa la toate dar e minunat ca putem alege si fiecare eveniment ar putea fi o noua experienta, iar daca te pregatesti pentru ea, ramane o experienta placuta care te face mai puternic si vei avea mai multa placere si bucurie in tot ceea ce faci.
CA 2006, Bucegi, cu Diamir in echipa si cu Grind in poza, cu prietenii mei mereu!
CA 2007, Retezat cu Diamir - ce serioasa sunt! toti portocalii
CA 2008, Piatra Craiului, 3 fete si toti 4, o echipa aparte!
probabil nu intamplator eu si Corin anul acesta am fost Carpathian Man ;-)
CA 2008 la final, ce oare aveam in gand?? ce admiram, ce ma intrebam, ....
CA 2009, Cetatea Brasovului cu Nicusor, Vlad si Alexis
iar din 2012 .....cate momente minunate pastrez in suflet si in gand! aceasta de jos e doar o poza preferata dintr-o calatorie aparte de 3 zile si 3 Munti....
iar cand descoperi si in alta parte, cum a fost la Rodopi, caldura si dragoste unei "familii" cum sa nu iti placa, cum sa nu te pregatesti pentru asemenea experiente cand ei au pregatit tot
*** poze de la RODOPI dar imi voi face timp si de povesti din cursa pentru ca au fost trairi minunate!
No comments:
Post a Comment