SiS Team: Inainte de Rodopi

o poza chiar cand am ridicat pachetul de start, dimineata urmatoare la 6 era startul, noi, eu cu Sis si Marius Vasilache, abia sosisem dupa un drum lung de 11h de la Bucuresti.

Bucuria de a fi cu ei mi-a alungat oboseala drumului si toate nelinistile pe care la aveam, incepeam sa imi dau seama ca sunt gata de drum si toti prietenii vor fi cu mine!

Este bine ca exista emotii, ca fug gandurile si ne poarta in orice timp si spatiu, exista provocari si noi suntem o gasca de prieteni cu pasiuni comune, dornici mereu sa intalnim oameni ca noi, si sa ii inspiram poate si pe altii sa descopere muntii, natura si bucuria de a alerga dar mai ales sa se descopere pe ei prin ceea ce fac!.....iar dupa o vreme daca sunt pregatiti si vor incerca 100mile, poate sa vorbim mai multi despre bucuria de a participa si la un Ultramaraton, care va deveni o alta experienta.....!
Exista evenimente sa ne intalnim, sa ne bucuram de ceea ce vedem, sa povestim, sa ne cunoastem si cateodata sa ne recunoastem in cei de langa noi si sa recunosti prietenii in tine si in ce ai devenit. Castigi si daruiesti, optimism, incredere, entuziasm, dragoste, sunt ocazii din ce in ce mai rare sa te intorci la lucruri firesti, naturale, simple si poti sa imparti cu cei de langa tine tot.
*inainte de Rodopi m-au ajutat enorm povestile cu Serban Chiurlea despre experienta lui la alte Ultramaratoane ( si mai ales intalnirea fata in fata) , este extraordinar cand stii ca cineva poate sa iti impartaseasca trairile lui, poate nu toate ti se potrivesc tie dar sigur te ajuta sa planifici mai bine ceea ce urmneaza sa faci, multumesc din toata inima Serban pentru toate detaliile si increderea pe care mi-ai dat-o inainte de Rodopi, abia astept acum sa povestim, cand stiu si eu, inca putin as zice, ce inseamna 100 de mile! Unii dintre noi devin pioneri in ceea ce fac si cateodata ne fac si pe noi sa visam, daca ei sunt aproape de noi si le putem cere sfaturi e un noroc adevarat; cum si pe Andreea si Luci ii recunosc ca pioneri in multe lucruri facute iar experientele lor raman de referinta si drumul pare mai usor.
*... sunt cativa prieteni si le multumesc, m-au ajutat enorm, am primit toata increderea de la ei si am invatat o gramada de lucruri in anii acestia si in drumul de pana acum.....nu uit de unde am plecat si nici incotro ma voi indrepta cand mai aleg ture de acest gen! Sunt sigura ca nu e nimic intamplator si e un drum menit, un dar primit este tot ceea ce cunosc.
Cautam mereu experiente noi pentru(si de)suflet, acesta este cel mai frumos lucru!
..........dupa 100 de mile in Rodopi te simti indragostit :-) aceasta e concluzia la care am ajuns cu Sis; cum tot asa stiu ca m-am indragostit si in 2006 la MPC sau anul acesta la 3 Munti, UTF, 24h MTB, trebuie sa cautam sa ramanem indragostiti, altfel suntem pierduti, cine stie pe ce poteca :-)

Putin incep sa mai pierd acum din entuziasmul de dupa Rodopi, este si normal poate?, dar castig entuziasm din zilele deosebite care vin;
aceasta scriam imediat dupa concurs,
"hei!!!!promit ca va zic tot despre Rodopi dar inca nu gasesc timp de scris, doar de povestit fata in fata.....sunt extrem de entuziasmata, nu neaparat pentru performanta de 100mile cat pentru natura descoperita in Rodopi, experienta de care am avut parte, oameni minunati, faptul ca am avut ocazia sa fiu acolo!! Vremea a fost incredibil de frumoasa, poate peste zi putin cam cald.....Cred ca dupa fiecare 100 de mile te simti altfel si nu le poti compara.....eu ma bucur ca am fost la Rodopi la primul ultra. M-a ajutat enorm experienta din turele lungi pe munte, experienta de la Carpathian Adventure unde mereu am avut parte de echipe extraordinare si oameni minunati in jur, lor le multumesc. Dar Rodopi probabil este un ultramaraton atipic, e dificil, e salbatic, nu ai puncte de alimentare dese, potecile sunt salbatice, esti in inima padurii, trebuie sa fi pregatit si fizic si psihic mai ales si sa stii clar atat in concurs (cat si in viata ta care iti va trece prin cap in timpul cursei :-) ), deci sa stii clar de unde ai plecat si unde vrei sa ajungi, sa stii cat esti de norocos sa ai tu parte de asemenea lucruri, cat suntem de norocosi ca avem oameni minunati in jur! Si pentru Sis a fost o experienta deosebita sa fie echipa suport,a zis ca pentru ea a fost minunat, nici nu isi poate imagina cum a fost pentru mine.... si apoi am concluzionat....dupa 100 de mile in Rodopi te simti indragostit :-)!...si nici nu vreti sa stiti cat de frica mi-a fost, deci o sa trebuiasca sa va povestesc si cum m-am simtit inainte de 100 de mile...."

cu pasi marunti.......mai povestesc si despre cei 164 de km